Care sunt directivele EPR în UE

Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) este o abordare a politicii de mediu care transferă responsabilitatea ciclului de viață al unui produs către producător, inclusiv proiectarea, preluarea, reciclarea și eliminarea finală. În timp ce variațiile EPR au acum o prezență la nivel mondial, Uniunea Europeană (UE) a fost prima care a introdus și implementat instrumentul legislativ. Continuați să citiți pentru a afla mai multe despre legislația EPR din UE. 

Responsabilitate extinsă a producătorului în UE

Ca alte zone ale lumii cu legislație EPR, UE cere producătorilor să treacă printr-un proces de conformitate. Acest proces include înregistrarea ca producător, respectarea cerințelor de proiectare și etichetare a produsului sau a ambalajului, raportarea cantității de produs sau ambalaj introdus pe piață, atingerea obiectivelor de reciclare și finanțarea reciclării și/sau recuperării la sfârșitul vieții.  

Deși orice produs poate intra în domeniul de aplicare al legislației EPR, legiuitorii au identificat trei categorii principale de produse datorită volumului și toxicității fluxurilor lor de deșeuri: ambalaje, echipamente electrice și electronice și baterii. Pentru simplitate, acest blog se va concentra pe acele trei categorii de produse de bază și pe directivele lor corespunzătoare, care includ: 

· Directiva UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje 

· Directiva UE privind deșeurile din echipamente electrice și electronice (DEEE).

· Directiva UE privind bateriile

Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

Directiva UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje abordează cantitățile tot mai mari de deșeuri de ambalaje și impactul acestora asupra mediului prin reglementarea tipurilor de ambalaje de pe piața UE, precum și măsurile de gestionare și prevenire a deșeurilor de ambalaje. 

Ambalajul este definit ca reținerea, protecția, manipularea, livrarea sau prezentarea mărfurilor, astfel încât multe articole se încadrează în această categorie. Deșeurile de ambalaje sunt de obicei clasificate în trei categorii în scopul raportării:  

· Vânzări/Ambalaj primar – Ambalaj care înconjoară direct produsul și este primit de consumator la punctul de cumpărare

· Ambalaj de grup/secundar – Ambalaj care grupează unitățile de vânzare

· Ambalaj de transport/terțiar – Ambalaj utilizat pentru transportul mărfurilor 

Un producător poate utiliza doar un nivel de ambalaj, o variație a celor trei niveluri sau toate trei.  

Principalele categorii de deșeuri de ambalaje se bazează pe tipul de material. Câteva exemple includ:  

· Plastic  

· Hârtie/carton  

· Lemnul  

· Aluminiu  

· Metale feroase (de exemplu, oțel)  

· Sticlă 

Propunerea de regulament UE privind ambalajele

Comisia Europeană (CE) a lansat un proiect de propunere la sfârșitul anului 2022 pentru a abroga și înlocui Directiva UE privind deșeurile de ambalaje. Proiectul de propunere, denumit Regulamentul UE privind ambalajele, conține modificări notabile la directiva existentă privind ambalajele și este de așteptat să intre în vigoare la sfârșitul anului 2024.  

Directiva UE DEEE

Directiva UE privind deșeurile din echipamente electrice și electronice (DEEE) intenționează să contribuie la eforturile de producție și consum durabile abordând problemele de mediu cauzate de electronicele aruncate. Aceasta implică îmbunătățirea colectării, tratarii și reciclării echipamentelor electrice și electronice la sfârșitul vieții.  

DEEE sunt definite în linii mari ca deșeuri de la baterii sau produse alimentate cu energie electrică. Cele mai comune categorii pentru raportarea DEEE sunt: 

· Echipamente de schimb de temperatură, cum ar fi frigidere, congelatoare și unități de aer condiționat

· Ecrane, monitoare și echipamente care conțin ecrane, cu o suprafață mai mare de 100 cm², cum ar fi televizoare, monitoare de computer și laptopuri

· Lămpi, cum ar fi lămpile fluorescente și lămpile cu descărcare de mare intensitate

· Echipamente mici (fără dimensiune exterioară mai mare de 50 cm), cum ar fi prăjitoarele de pâine, aspiratoarele și detectoarele de fum

· Echipamente mari (orice dimensiune exterioară mai mare de 50 cm), cum ar fi mașini de spălat, mașini de spălat vase și echipamente de gimnastică

· Echipamente IT și de telecomunicații mici (fără dimensiune exterioară mai mare de 50 cm), cum ar fi telefoane mobile, dispozitive GPS și routere 

Conform Directivei UE DEEE, o etichetă specifică trebuie să fie afișată pe orice echipament electric sau electronic vândut pe piața UE. Eticheta trebuie să includă următoarele elemente:

· Simbolul unui coș cu roți tăiat

· Fie o bară neagră sub recipientul de eliminare tăiat, fie o dată care specifică când produsul a fost introdus pe piață  

· O marcă de identificare, cum ar fi sigla unei mărci sau marcă comercială 

 Directiva UE privind bateriile

Directiva UE privind bateriile își propune să facă bateriile durabile pe tot parcursul ciclului lor de viață, inclusiv aprovizionarea, colectarea, reciclarea și reutilizarea. 

Bateriile (și acumulatorii) sunt clasificate în trei zone în scopul raportării: 

· Portabil – Baterii care sunt sigilate și pot fi transportate manual

· Industrial – Baterii concepute exclusiv pentru uz industrial sau profesional sau pentru orice tip de vehicul electric

· Automotive – Bateriile utilizate pentru demaroare auto, putere de aprindere sau iluminare 

Autoritățile pot lua în considerare diverse caracteristici ale bateriei atunci când implementează categorii de raportare, cum ar fi compoziția chimică, greutatea și dacă bateria este de unică folosință sau reîncărcabilă. 

Gestionați conformitatea EPR cu Source Intelligence

Gestionarea conformității EPR în UE poate fi o provocare și consumatoare de resurse, cu atât mai mult dacă compania dvs. este considerată un producător în mai multe țări din UE și nu numai. Accesul la instrumentele potrivite, împreună cu expertiza în materie de reglementare, este esențial pentru a asigura conformitatea.